Si tu, si eu, si ea

Simtea nevoia de absenta totului prea mult,de scrisori de amor.,de o revolta ascultata.

Clipea absurd, savurandu-si cafeaua cu lapte. Era singura slabiciune,credea. Dar o trezea de fiecare data la realitate. Insa azi, era pierduta, pierduta in aburul ei,in imprimeurile draperiilor si hainelor de vara, in muzica fara note muzicale. Dadea vina pe strictetea metaforelor si inghitea in sec de fiecare data cand era intrebata de simplitate. Nu permitea, insa nu accepta.

Si statea. Se uita cum frunzele verzi se transforma in fluturi bruni, incercand sa scape de orgoliu si sa nu mai creada in teorii.

Ploua. Cu fiecare picatura simtindu-si o alta bucata furata. Nu i se parea trist,ci doar anemic.

Si lasa capul in jos. Isi juca prefacatoria.

    - Ea nu se lasa -

Dar simtea vantul mai taios si mai grabit ca-n alte dati.

Se vedea pe ea insasi in oglinda. Intinse un deget si il duse in dreptul gurii, apasand pe sticla cu toata forta. Si trase, in stanga, apoi in dreapta, de colturile ei, ca sa vada o alta forma a celor doua linii cuprinse intr-una.

Pe-atunci mergea.

Si ii lua rujul mamei, si cerandu-i ajutor, isi regasi “atunci”. Tipa in adancuri, prin lacrimi si chiote interioare; aduna puf de papadii si-l arunca in sus; aduna buburuze si le soptea la urechi secrete. Simtea roua picarindu-i pe degete si se cutremura fericita alaturi de furnici.

Asa era !

Si poate fi.

Teorii? Nu,nu teorii.

Clipea absurd.Insa, zambind.

De asta data, fara oglinzi retrovizoare.