Ursuletul de atunci.

Ursuleţul mă privea cum nimeni altcineva nu o făcuse. Mă simţeam nesigură şi vinovată. Cine am devenit? Am curajul să privesc tot înainte, dar nu recunoşteam figura din ochii negri ai ursuleţului. Şi era doar o creatură mică, căruia trebuia să îi zâmbesc şi să îi împărtăşesc gânduri şi sentimente. Se prea poate să nu mă fi aşteptat să îmi fi răspuns aşa devreme. Dar timpul trece acum mai repede, ce păcat ! Mai gust sucul de mure şi plec, plec în lume…