Sunt fericită ! :)

"Şi-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare. "

Nichita Stănescu- Emoţie de toamnă

duminică, 16 ianuarie 2011

Suflu.

Şi-a amintit stând cu cele două companii, ascultând absent conversaţia lor sau zgomotul aplauzelor din teatru. Stătea acolo printre alţii, probabil aşteptând-o să apară. Probabil el a încercat să dea de ea. Îşi putea aminti doar că purta un şal de culoarea valurilor. Ochii ei negri l-au invitat şi l-au calmat. Se întreba dacă el era în mintea ei cum a fost şi ea în a lui. Apoi, în nevăzutul celor doi, şi-a pus degetele pe o mână, deasupra palmei celeilalte mâini, abia atingând-o. Dar presiunea degetelor lui a fost mai puternică şi apăsătoare. Şi deodată amintirea atingerii lor i-a traversat mintea şi trupul ca o umbră invizibilă şi caldă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu