Crimeea

Simţea farmecele şi timpurile trecându-i într-un mod hilar printre degetele subţiri şi urmărea să cadă în abisul tinereţii. Urmărea nociv cum ploua peste ea şi şovăia… Era subit de incolor. Îi era frică şi ciudă; pomenea de persoana a treia. Dar continua. Îşi ascundea nepăsător narcisismul în flăcări şi-şi privea chipul, schimbat în necunoscut. Dansa, cântându-şi fericirea; picta, schiţându-şi nemurirea. Îşi amintea, după o lungă separare, rumoarea zilelor de glorie şi o cuprindea egoist în mătase. Îşi purta neîncetat vocea, dar cerea de împrumut buzelor. Cerea învăţarea metodologică a faptelor, gândurilor, credinţelor, ascultând la umbra unei frunze de arţar. Şi când, cu multă îndârjire şi entuziasm,îşi desfăcu aripile largi       şi îşi dădu drumul.